Bullying la Questfield International College, părinții cer explicații

Fenomenul bullyingului în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție structurată din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată și documentată a acestor situații este esențială pentru protejarea integrității emoționale și psihologice a elevilor, precum și pentru asigurarea unui climat educațional sigur și respectuos. În cazul în care sesizările privind hărțuirea repetată nu sunt tratate cu seriozitate și transparență, riscul amplificării efectelor negative asupra copiilor și deteriorării încrederii în instituție devine semnificativ.

Bullying la Questfield International College, părinții cer explicații

Investigația realizată de redacție evidențiază o serie de sesizări repetate și documentate privind un caz de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, care, potrivit familiei elevului afectat, a persistat pe o perioadă de peste opt luni. Aceste sesizări reclamă jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei, fără ca instituția să comunice răspunsuri scrise sau să implementeze măsuri documentate de intervenție. Totodată, un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, exprimat în contextul gestionării situației, sugerează o posibilă presiune pentru retragerea copilului din unitate.

Sesizări repetate și lipsa unor măsuri documentate

Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, familia elevului a comunicat în mod oficial și succint, prin emailuri cronologice, situațiile de bullying și impactul acestora, solicitând intervenții clare și scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției. Cu toate acestea, nu există dovezi documentate care să ateste luarea unor măsuri concrete, cum ar fi procese-verbale, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Raportările indică faptul că intervențiile instituției s-au limitat predominant la discuții verbale informale, fără asumare oficială.

Astfel, cazul semnalat se caracterizează prin:

• Comportamente agresive și jigniri zilnice în mediul școlar;
• Stigmatizare medicală cu scop discreditant;
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Absența unor răspunsuri scrise și măsuri documentate din partea instituției.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire și umilire

Documentele și relatările familiei indică faptul că în colectivul școlar a fost folosită în mod repetat o etichetare cu conotații medicale, care nu a avut un scop educațional sau de protecție, ci a fost utilizată ca instrument de umilire și marginalizare socială a elevului vizat. Specialiștii consultați de redacție subliniază că astfel de practici depășesc conflictele obișnuite dintre copii și constituie o formă agravată de bullying, cu impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale.

În pofida semnalărilor repetate, instituția nu a comunicat în scris măsuri sau planuri de intervenție menite să oprească această formă de hărțuire. Lipsa reacțiilor ferme și documentate poate fi interpretată ca o tolerare implicită a fenomenului, ceea ce ridică întrebări serioase despre responsabilitatea instituțională în protejarea elevilor.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

Într-o școală privată care își promovează standarde ridicate privind siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor, reacția cadrelor didactice și a managementului educațional este esențială. Din analiza materialelor puse la dispoziție reiese că, deși au existat sesizări scrise și solicitări explicite de intervenție, răspunsurile au fost predominant informale, fără documentație oficială și fără măsuri asumate în scris.

Consecințele acestei abordări includ:

• Persistența comportamentelor agresive în prezența cadrelor didactice;
• Relativizarea situației ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”;
• Lipsa trasabilității măsurilor și a responsabilității clare;
• Transferul responsabilității către familie și elev.

Acest tipar indică o posibilă normalizare a bullyingului în cadrul instituției, în care absența intervențiilor formale și a măsurilor concrete permite perpetuarea situației problematice.

Declarația atribuită fondatoarei și implicațiile acesteia

Un moment semnificativ al investigației îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții directe cu familia, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările și documentele furnizate, nu include soluții concrete sau angajamente scrise și poate fi interpretată, conform analizei editoriale, ca o presiune pentru retragerea copilului, deplasând discuția de la protecția elevului către considerente economice și contractuale.

Deși redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea școlii privind acest episod, până la momentul publicării nu a fost primit răspuns. Această situație subliniază discrepanța dintre discursul public și modul concret de gestionare a situației, ridicând întrebări asupra priorităților instituționale în relația cu elevii și familiile acestora.

Confidențialitatea informațiilor și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor divulgării acestora în mediul școlar. Documentele analizate nu atestă existența unor măsuri concrete de protejare a confidențialității, iar relatările indică faptul că unele informații ar fi fost făcute cunoscute în clasă, generând presiuni psihologice asupra copilului.

Specialiști consultați consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând negativ echilibrul emoțional al elevului și subminând încrederea în mediul educațional.

Răspunsul instituțional și documentarea formală

Conducerea școlii a transmis un document informal, de tip Family Meeting Form, în locul unui răspuns oficial cu caracter administrativ, care să consemneze măsurile luate, responsabilitățile asumate și termenele de implementare. Acest formular, prezentat ca rezultat al unor întâlniri, nu conține elemente care să confere trasabilitate și verificabilitate intervenției.

Absența unor documente oficiale, cum ar fi procese-verbale, rapoarte sau planuri de intervenție, limitează capacitatea de a verifica dacă situația a fost gestionată corespunzător, alimentând percepția unei pasivități instituționale.

Contextul reacției instituționale și implicarea juridică

Un aspect relevant evidențiat de investigație este faptul că, după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, implicarea unei echipe juridice în numele familiei a declanșat o schimbare vizibilă în atitudinea conducerii școlii. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunilor legale.

Actualizări și reacții oficiale

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis prin email către părinții elevilor o comunicare în care situațiile reclamate au fost reduse la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contravine sesizărilor scrise și documentate privind bullyingul sistematic și ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona corect fenomenul.

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații suplimentare privind posibile contacte telefonice informale către alte școli private din zona Pipera, în care copiii retrași de la Questfield ar fi fost descriși negativ, cu referiri la probleme de disciplină. Aceste informații nu au fost susținute de documente oficiale și sunt investigate în continuare, redacția solicitând clarificări publice din partea celor implicați.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și aspectele nerezolvate

Analiza documentelor, corespondenței și relatărilor familiei indică o situație în care bullyingul și stigmatizarea medicală au fost semnalate repetat și oficial, însă răspunsul instituțional a fost predominant informal, lipsit de documentație și măsuri concrete. Această abordare a condus la:

• Persistența fenomenului de bullying pe o perioadă extinsă;
• Lipsa unei reacții administrative clare și trasabile;
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Utilizarea unei comunicări minimalizatoare în fața părinților și publicului;
• Întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică.

În lipsa unor clarificări oficiale și asumate, cazul ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție și responsabilitate ale Questfield Pipera în raport cu siguranța emoțională a elevilor săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro